Se lasa tacere

Bate vant de pripas
Peste camp de ciulini.
Doar atat a ramas
Din livezi si gradini.
Au fost grane... S-au dus!
Si ma scoate din minti
Ca le-am dat in Apus
Pentru treizeci de-arginti.
A fost paine si vin,
A fost aur si sare,
Dar le-am dat la strain
Pe un pumn de parale.
A fost mare si munti
Si paduri si campii
Si botezuri si nunti
Si batrani si copii.
Acum totu-i pustiu.
Este totul desert.
Cat mai sunt inca viu,
Voi credeti ca va iert?
Nu strainii-s calici!
Ei n-aveau nici un spor
Daca n-aveam aici
Niste cozi de topor.
Oricati dusmani aveam
Am fi stat in picioare
Daca tara si neam
N-ar fi fost de vanzare.
Voi va credeti stapani,
Voi ne-ati scos la mezat,
Voi va ziceti romani
Fi-v-ar neamul spurcat.
Am rabdat, am tacut,
Am strigat de durere,
Dar de-un timp a-nceput
Sa se lase tacere.
Nu s-aude nici plans,
Nu se-aud nici blesteme.
Ce-ati facut ne-a ajuns,
Incepeti a va teme.