Se inoreaza, draga mea, din nou,
Se-aduna nori deasupra mea, ciorchine,
De parca stiu ca-mi este dor e tine,
Ca imi e dor s-aud iar glasul tau.
E cerul ca de plumb si sta sa ploua
Si vantul bate rece printre fagi,
Mie mi-e dor de ochii tai cei dragi,
In care se-oglindeste luna noua.
Mai picura din cer din cand in cand,
De parc-ar plange ingerii si sfintii,
Eu mi te-apropii cu puterea mintii,
Si te imbratisez cu orice gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.