Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 1 noiembrie 2013

Ei, Doamnei mele

Voi fi mereu un pas în urma ta,
Ca un nebun de șah și o regină,
Inexistent când viața-ți va fi lină
Mereu prezent când viața-ți va fi grea.

Voi fi mereu o mână-ntinsă ție,
Pe care să te sprijini la nevoi,
Să ai tot binele-nmulțit cu doi
Și tot ce-i rău să îmi revină mie.

Voi fi oriunde tu mă vei chema,
Indiferent de spațiu sau bariere,
Căci doar lui Dumnezeu îi stă-n putere
Să mă opreasc-a fi în preajma ta.

Voi fi lumină când îți va fi noapte,
Voi fi căldură, frig de îți va fi,
Voi fi un pod întins peste stihii
Și un poet care compune fapte.

Și-atunci când cotiturile de soarte
Ți-or da în viață tot ce ți-ai dorit,
Prieten, cunoștință sau iubit,
Orice-ți voi fi, nicicând n-oi fi departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.