Arestarea fostului șef al BCCO Alba Iulia, Traian Berbeceanu a împărțit, efectiv, în două tabere publicul românesc consumator de știri.
Era și firesc! Un șef de la ”crimă organizată” care pactizează cu infractorii e un subiect mult prea suculent pentru a nu fi exploatat și analizat din toate unghiurile de către televiziuni și, pe cale de consecință, de către public.
Mai ales după ce a apărut și o scrisoare în care polițistul denunță unele abuzuri ale procurorilor... mmm!
Apoi mai e și susținerea populară de care se pare că se bucură polițistul...
Eu, însă, vreau să mă concentrez pe ceea ce este cunoscut îndeobște sub denumirea de ”sistem de justiție”. Adică procurori și judecători...
Pentru că, din punctul meu de vedere, ăsta e încă un caz de arestare ”pe vorbe”, adică exclusiv pe interceptări telefonice.
Personal, în afară de faptul că polițistul ”vorbea cu interlopii”, nu am văzut nimic să semene a probă.
Până și acuzația de ”sprijinire a unei grupări infracționale” mi se pare cretină, atâta timp cât Berbeceanu e singurul arestat.
O grupare infracțională formată doar dintr-un polițist mi se pare mai repede a ”sex solitar” decât a probe sau acuzație pertinentă.
Procurorii ar fi trebuit să producă probe, prinderi în flagrant, bunuri ilegale confiscate...
Dar să arestezi un om doar pentru că a vorbit cu interlopii, în situația în care omul respectiv e polițist și are în fișa postului acest lucru...
Nu știu dacă Berbeceanu e vinovat sau nu.
Dar faptul că niște oameni absolut particulari au ieșit în stradă ca să susțină un polițist mi se pare un mare șut în cur dat procurorilor și judecătorilor care l-au arestat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.