Nu puneți botniță câinelui de pază

Presa este, în totă lumea asta mare, considerată ”câinele de pază al democrației”.

Asta deoarece presa, prin rolul pe care-l are ”din oficiu” de critic al puterii politice, atrage atenția asupra abuzurilor și derapajelor mai marilor zilei, informează publicul larg asupra aspectelor de interes public și, în țări normale la cap, provoacă demisii de demnitari atunci când aceștia comit abuzuri.

Toate astea funcționează ca un medicament împotriva dictaturilor de orice fel, pentru că, atâta timp cât există cineva care te critică, e greu să-ți faci de cap cum vrei tu.

Și chiar dacă, în toată lumea, presa este împărțită pe partizanate politice, principiul funcționează pentru că există întotdeauna ”presa puterii” și ”presa opoziției”, care se echilibrează și se reglează reciproc.

De aceea mi se pare grav ce se întâmplă acum în România, când o televiziune, cu tot cu vedetele sale, este ”luată pe sus” și dusă la audieri fără respectarea unei minime proceduri legale.

Nu spun că oamenii sunt nevinovați.

Nu spun că nu ar fi trebuit audiați.

Dar totul trebuie făcut ca la carte.

Într-o țară cu ifose de democrație, nu citezi pe cineva prin telefon pentru a da explicații pentru niște materiale de presă, chiar dacă aceste materiale au deranjat anumiți potentați.

Presa, în general, asta trebuie să facă: să deranjeze pe cei care administrează banul public.

Motivul cu șantajul la nefericitul ăla de la compania de întins cabluri pe stâlpi mi se pare stupid și, dacă nu ar fi periculos, mi s-ar părea hilar.

Cum să șantajezi pe cineva la televizor la oră de maximă audiență?

Însăși definiția șantajului este ”amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător...”.

Ori, atâta timp cât ”secretul” a fost spus în gura mare, unde dracului mai e șantajul?!

Poate fi insultă, calomnie etc.

Dar nu șantaj.

Toată afacerea asta demonstrează o acțiune de forță a unor instituții în scopul ”închiderii unor guri”.

Iar imbecilii care jubilează că închiderea unui post de televiziune le crește lor ”ratingul”, să citească următorul text:

”Întâi au venit după comuniști,
și nu m-am opus pentru că nu eram comunist.
Apoi au venit după evrei,
și nu m-am opus pentru că nu eram evreu.
Apoi au venit după catolici,
și nu m-am opus pentru că nu eram catolic.
Apoi au venit după mine,
și nu mai rămăsese nimeni să li se opună.

Martin Niemoller”