Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

marți, 9 iulie 2013

Nu îmi poți interzice să te iubesc

În rest, îmi poți interzice orice.
Îmi poți interzice să te iau de mână,
Sau să te strâng la pieptul meu.
Îmi poți interzice să te ating,
Să te mângâi, să te sărut.
Îmi poți interzice chiar să te privesc,
Iar eu voi asculta și voi face precum ți-e dorința.

Nu îmi poți interzice să te iubesc.
Îmi poți interzice să te mai sun la telefon,
Sau să mai intru vreodată la tine în casă.
Îmi poți interzice să-ți mai adresez vreun cuvânt,
Îmi poți interzice să mai fiu acolo când ți-e greu
Sau îmi poți interzice pur și simplu să mai exist.
Iar eu voi asculta și voi face precum ți-e dorința.

Nu îmi poți interzice să te iubesc.
Pentru că iubirea nu depinde nici de tine, nici de mine.
Iubirea nu cunoaște interdicții, nici bariere, nici condiționalități.
Ea este veșnică și absolută.
Este acel gen de iubire care mă face să mulțumesc cerului
Că exiști, că exist, că existăm.
Și nimeni, niciodată, nici chiar tu
Nu îmi poți interzice să te iubesc.

3 comentarii:

  1. Mi-era iremediabil dor de poeziile dumneavoastră...Prin ele, gândurile, întrebările și emoțiile mele primesc răspuns.. Mulțumesc ! Pentru amalgamul de stări pe care le trăiesc când vă citesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru aprecieri.
    Și ca să glumesc puțin, imaginează-ți amalgamul de stări atunci când scriu. :)

    RăspundețiȘtergere

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.