Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 29 aprilie 2013

Operațiunea MOV

Prima zi din ”Săptămâna Patimilor”, ultima săptămână înainte de ”sfintele sărbători de Paști”.
Ieri fuseră ”Floriile”. Altă sărbătoare mare...
Pe întreg teritoriul național, ”Operațiunea MOV” intră pe ultima sută de metri.
Miel. Ouă. Vin.
Orice ”bun creștin ortodox” și-ar vinde un rinichi (ba chiar pe amândoi) ca să aibă ”cele cuvenite” pe masă cu ocazia ”sfintelor sărbători”.
Frenezia (e mai mult demență, dar nu contează) cumpărăturilor atinge, săptămâna asta, paroxismul.
Toată lumea aleargă de la un hipermarket la altul, de la piață la magazinul din colț, de la carmangerie la sifonărie.
Fericiții care au ”o pilă” pe la țară se uită cu dispreț la ceilalți. Ei și-au asigurat din timp ”bucatele”. Mielul e arvunit și behăie neștiutor în țarc, vinul ”de buturugă” e în butoi așteptând, roșu sau alb, PET-urile, frigiderul de acasă e ocupat de 2-3 cofraje de ouă (să fie, să ciocnim), cozonacii se coc de zor în cuptoarele brutăriilor și cofetăriilor (doamnele au unghii false și nu mai frământă nici moarte).
Să fie masa bogată!
Ce mai contează că cel puțin jumătate se aruncă?
Ce mai contează că ”doamna” nu ”servește” carne de miel fiindcă miroase a oaie?
Ce mai contează că nimeni nu poate să halească 100 de ouă în 3-4 zile, iar dacă a trecut mai mult te paște toxinfecția alimentară?
Ce mai contează că vinul ”natural” se oțetește în momentul în care ”prinde aer”?
Nimeni nu vorbește despre semnificația sărbătorilor. Nimeni nu pomenește despre sacrificiu, despre caritate, despre înfrânare...
Totul se rezumă la ”masa de Paști”.
Chiar și ”postul” a ajuns să nu mai fie un prilej de purificare și introspecție, ci doar un fel de ”teasing” destinat sporirii apetitului și a plăcerii pântecelui atunci când se termină.
Preoții (măcar unii) își freacă mâinile anticipând satisfacția ”spirituală” a banilor care se vor muta din buzunarele enoriașilor în ”cutiile milei” și îi ”îmbărbătează” pe cei mai zgârciți sau nehotărâți cu descrieri detaliate ale chinurilor iadului.
Paradoxul ”Învierii” în țara care are drept ”Constituție culturală” balada ”Miorița” este că se sărbătorește prin măcelărirea a tot ce behăie.
Și asta într-o religie care proclamă drept ”păcat capital”, ÎMBUIBAREA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.