Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 1 decembrie 2010

1 Decembrie ca un blestem

Astăzi a fost, probabil, cea mai nefastă zi din an.
A fost 1 Decembrie, Ziua Naţională a României.
O Românie sumbră, săracă, divizată, îngenunchiată parcă de nişte minţi diabolice, de nişte neoameni.
Parcă şi Dumnezeu a ţinut să ne dea un semn că nu este de acord cu această sărbătoare, drept pentru care a plouat, a bătut vântul şi a fost frig.
Am văzut parade militare.
Parade ale militarilor cărora anul acesta le-au murit zeci de camarazi în teatrele de operaţiuni sau în exerciţii militare. Morţi datorită tehnicii depăşite, datorită nepăsării politicienilor faţă de dotarea militarilor la nivelul misiunilor pe care sunt trimişi să le execute.
Au defilat militari, poliţişti, pompieri, cadre medicale de la SMURD, jandarmi, SPP-işti, trupe speciale...
Însă nu am mai văzut pe chipul lor zâmbete.
Nu mai zâmbeau nici spectatorii.
Nu mai zâmbeau nici măcar copiii aduşi de părinţi şi bunici să vadă parada.
Nimeni nu zâmbea.
Toţi păreau că se gândesc la faptul că e, oficial, prima zi de iarnă.
Că vin sărbătorile, că vine factura la căldură, că se scumpesc alimentele, energia electrică şi carburanţii.
Nici măcar la "pomenile" cu pretenţii festiviste unde împart primarii fasole cu ciolan, nu mai era aşa de mare "sărbătoare". Oamenii, în general bătrâni, stăteau la coadă îşi luau porţia, apoi mâncau în linişte, cu priviri pierdute, cu o anumită ruşine faţă de ceea ce au ajuns după o viaţă de muncă, rugându-se parcă în gând la Dumnezeu să nu îi mai lase să sufere.
Printre problemele cotidiene, românii au uitat de Ziua Naţională.
De fapt, nu au băgat-o în seamă.
1 Decembrie nu le aduce nici rate mai mici la bănci, nici salarii întregi, nici asfalt pe şosele, nici taxe mai puţine, nici... nimic.
Aşa că a trecut, parcă, neobservat faptul că preşedintele a plecat din ţară tocmai de Ziua Naţională, ducându-se în Kazahstan, la "summit"-ul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Cine crede că s-a dus "cu treabă, se înşeală. S-a dus să tragă un pui de somn, obosit de atâta "muncă pentru ţară.
A trecut, parcă, neobservat şi faptul că, la parada din Bucureşti, garda militară a dat onorul lui Boc şi nu, aşa cum era normal, preşedintelui Senatului, care este al doilea om în stat.
Dar ce mai contează?
"Ăla micu'" era trimisul lu' "şefu", care i-a zis: "Bă, Boc! Te duci la defilare, ăia îţi dă onoru', tu îl iei, îl păzeşti şi mi-l dai când vin. Şi ai grijă să nu cumva să îl ia altu' sau să-l paradeşti, că te trimit la Răchiţele pe jos."
Aşa că... la dracu'! Îi dăm onoru'.
A trecut neobservat şi faptul că tehnica militară cât de cât performantă a defilat pe sub Arcul de Triumf în loc să îi apere pe militarii români din Irak şi Afganistan.
A trecut neobservat faptul că de ziua României se vorbeşte de reducerea concediului maternal şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
A trecut neobservat faptul că după paradă, Boc a dat fuga să inaugureze 20 Km de centură a Bucureştiului, care, fiind construită pe ploaie, peste 3 luni va fi, probabil, ferfeniţă.
Televiziunile s-au întrecut în spectacole care mai de care mai "sărbătoreşti", în timp ce românii sunt concediaţi, îndatoraţi, umiliţi, mor de frig şi foame, nu au ce pune pe masă copiilor într-o zi normală, darămite de sărbători...
Dar, poate, şi astea trec neobservate...
La Mulţi Ani, România, prin fiecare român!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.