Sper că vă mai aduceți aminte de formularea nazistă a băsescului care compara bugetarii cu niște ”grași” care stăteau în spinarea ”slabilor” muncitori în sistemul privat.
Dacă nu cumva, în bunul său stil, s-a răzgândit deja, țin să-l anunț că, începând de astăzi (de fapt de ieri, 09.07.2012) sunt, oficial, un slab care îi ține în spate pe el și pe șleahta lui odioasă, incluzând-o și pe fiică-sa.
Și asta pentru că în data amintită mai sus am încasat PRIMUL MEU SALARIU din mediul privat, din ”economia reală” (ce clișeu cretin!!!).
Adicătelea, începând de acușica, sunt, oficial, plătitor de taxe din BANII MEI.
Și e pe bune. Nu e ”la negru”.
E cu cont în bancă, e cu card, e cu virament, e cu taxe și impozite plătite... Deci e pe bune.
Suma nu o divulg pentru că (o ard ”escian”) e confidențială.
Doar ca să-i oftic pe cei care mă doreau înfrânt, spun că e comparabilă cu ce luam în poliție, cu singura diferență că aici poate crește în funcție de performanța mea.
Nu vreau să creadă cineva că denigrez în vreun fel bugetarii.
În ciuda unor clișee parțial adevărate, parțial cretine, ”a lucra la stat” presupune, de multe ori, să nu stai o clipă.
Din punctul meu de vedere, dacă analizăm dificultatea, ”greutatea” muncii, există diferențe destul de mici între ”stat” și ”privat”. Peste tot, dacă nu ești ”jmecher” și nu te dai bine pe lângă șef, muncești de-ți sar capacele.
Iete că nu murii, și nici nu îmi fuse frică de muncă. Fiindcă am muncit la fel de mult și ”la stat”, și aveam antrenament.
Așa că, din postura mea OFICIALĂ (ce-mi place!!!) de cetățean simplu, slab, cocoșat de un băsesc gras și de șleahta lui puhavă (și nu numai de ei), vreau să spun:
DAȚI-VĂ JOS, JAVRELOR!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.