(IN)JUSTIȚIARII

Băsescul a fost suspendat și urmează ”să se întoarcă la popor”, așa cum îi plăcea lui să spună pe vremea când făcea băi de mulțime și smardoia copii la mitinguri.

Românii au, astfel, ocazia să se pronunțe dacă mai vor cu băsescul sau nu. Dacă nu mai vor cu el o să urmeze alegeri prezidențiale ca să spună românii cu cine vor.

Ca să fiu sincer, eu nu am încredere în români, așa că ori vom rămâne cu băsescul pe cap, ori, în nemărginita noastră imbecilitate, ne vom alege unul și mai rău. Oricum, consider că suntem o populație de masochiști, așa că nu îmi fac iluzii.

Deși mă bucur că marinarul își ia bastârci în freză, nu pot să nu observ unele chestii cel puțin discutabile din partea actualei puteri, așa că nu ”îmi pun speranța” nici în ăștia.

Pe mine mă amuză faptul că, brusc, toată lumea se tăvălește de grija ”justiției”. Începând de la băsesc, trecând prin macoveie, blag și până la intelectualul nepereche ungurean, toți se dau de ceasul morții că cum o să fie justiția subordonată de USL.

De cealaltă parte, actualii la ciolan se îngurguțează și ei jurându-se pe puradei că nu vor să subjuge justiția, ci vor doar să o elibereze de sub ”greaua moștenire” a băsiștilor.

Mă amuză acest fapt pentru că, în opinia mea, trebuie să fi cel puțin tâmpit să crezi că, într-o țară ca România, justiția a fost vreodată sau va fi vreodată independentă de politic.

Atâta timp cât judecătorii, de la primul la ultimul, sunt numiți de Președintele României, deci de o persoană cu preocupări politice asumate, mi-e imposibil să cred că un judecător poate da o sentință fără să se gândească ce impact va avea ”la șefu”.

Știu că unii încă mai cred în judecători independenți, în Făt-Frumos și în Moș Crăciun...

Îmi place cum, dintr-o dată, justiția a devenit subiect favorit de discuție, depozitara unor virtuți care, vezi Doamne, nu ar trebui întinate, deși până acum câteva zile, dacă întrebai 100 de români, 110 nu aveau încredere în justiție și credeau că judecătorii sunt corupți.

Bineînțeles că subiectul este foarte ofertant într-o campanie electorală, tocmai datorită faptului că, din milioanele de nemulțumiți față de justiție, s-or găsi unii care să spere că votându-l pe X sau Y vor fi mai puțin plimbați pe la ușile tribunalelor și li se va face dreptate.

Pe de altă parte mă oripilează aparițiile unor personaje... scabroase de-a dreptul care s-au trezit să facă dreptate și să comenteze ce e rău și ce e bine pe lume.

Mă îndoiesc de faptul că ambasadorul SUA la București știe un sistem mai democratic decât cel în care poporul își exprimă voința.

Indiferent cât de ilegali și neconstituționali au fost USL-iștii, ”faza cu poporul” trebuie făcută, așa că nu se poate vorbi de o lovitură de stat, decât dacă și în SUA, Franța, Germania etc, acceptăm că, măcar odată la 4 ani  se dă câte una.

Înțeleg frica portocaliilor de referendum, pentru că văd că sunt pe cale să piardă și ultima ancoră (ca s-o ard marinărește) a lor în sferele puterii. Și credeți că, dacă băsescul e demis, mai se uită cineva la pdl?
De asemenea înțeleg ”preocuparea” pentru ”independența” justiției.
Ceea ce nu înțeleg este ”gura mare” a unor jurnaliști și oficiali străini care urlă cât îi țin bojocii că e în pericol justiția din România, deși până mai ieri, tote forurile europene ne monitorizau TOCMAI pentru problemele din justiție.
Să înțeleg că aceste probleme fuseseră rezolvate integral săptămâna trecută?
Sau că justițiari lu' pește sunt doar ticăloși și plătiți de băsesc pentru a-i sufla în pânze?