Tentaţia "ţapului ispăşitor"

Am văzut, pe reţeaua de socializare "facebook", o... campanie.

La unele campanii de pe această reţea, mărturisesc, am aderat, însă la asta nu am cum. Pentru că, pe lângă faptul că este absurdă şi fără nici un fel de finalitate, eu personal o consider periculoasă.

Concret, tema campaniei este: "ROMÂNII NU SUNT ŢIGANI. Parlamentul European să interzică noul nume ROM/Roma/Romani dat ţiganilor".

Părerea mea este că e o tâmpenie.

"Românii nu sunt ţigani"

Eu cred că nici ţiganii nu sunt "ţigani" în sensul dat termenului de această campanie. Cel puţin nu toţi. Aşa cum nici românii nu sunt "români".

Am văzut şi la televiziuni tot felul de oameni care "militau" pentru interzicerea termenului "rom" sau "rrom".

De ce?

Pentru că unii se simt ameninţaţi, poate.

Din punctul meu de vedere, oricine îşi poate spune oricum vrea.

Nu am auzit, de exemplu, ca... indienii din India să protesteze împotriva amerindienilor. E o prostie.

Noi, însă, "români neaoşi", ne simţim lezaţi de faptul că o etnie se autodenumeşte "romă".

Cine ne dă dreptul la asta?

Cine a murit şi ne-a lăsat pe noi moştenitorii adevărului absolut?

Hai să ne privim puţin în oglindă.

Suntem chiar atât de "arieni"? Suntem chiar atât de puri la trup, minte şi suflet pentru a pute arunca piatra?

Sau ne deranjează doar faptul că alţii pun semnul "egal" între "noi" şi... noi?

Pentru că, până la urmă, nici românii, nici ţiganii, nici alt popor din lumea asta nu este îndreptăţit la un asemenea demers.

Procentul de infractori, de prostituate, de criminali, de scursuri, dar şi de genii, nobili, intelectuali, vârfuri, este, după părerea mea, sensibil egal la toţi.

Străinii ne spun "ţigani" pentru că majoritatea dintre noi ne comportăm aşa şi pentru că ei, la rândul lor au acest comportament.

De fapt, "ţigan" nu este o apartenenţă etnică, după părerea mea, ci apartenenţa la un comportament.

Aşa că sunt mulţi "ţigani". Mult mai mulţi decât va număra vreodată etnia care poartă acest nume.

Deci, de ce ne deranjează sintagma "rom"?

În copilărie atunci când spărgeam geamul vecinului cu mingea, minciuna "clasică" era: "a fost un ţigan care a fugit".

Poate că scăpam de pedeapsă, dar... noi eram "ţiganii".

Poate de aceea vrem să afirmăm sus şi tare că alţii sunt de vină pentru felul în care ne privesc străinii, uitând cojile de seminţe scuipate lângă "Eiffel".

E mai simplu să dăm vina pe "ţigani". E mai simplu să considerăm că doar confuzia dată de anumiţi termeni peiorativi care se referă, evident, la alţii, ne aduce neplăceri.

De fapt, sunt foarte mulţi români care nu sunt catalogaţi nicăieri ca "ţigani".

De fapt, sunt foarte mulţi ţigani care nu sunt catalogaţi nicăieri ca "ţigani".

De fapt, sunt foarte mulţi străini care ar trebui catalogaţi ca "ţigani".

Români, ţigani, italieni, fracezi, germani, englezi, marocani, spanioli, irlandezi, evrei, arabi, ruşi, bulgari, turci...

SUNTEM OAMENI.