Popor de GĂOZARI!

Nu mai pot!

Îmi voi depune CV-uri pe toate site-urile din lumea asta şi sper să plec, cât mai curând din ţara asta.

Pentru că nu mai pot.

Suntem un popor de GĂOZARI, şi spun asta cu riscul de a-mi atrage înjurături din partea unora pe care eu îi consider ori cretini, ori fricoşi.

Suntem atât de PROŞTI încât nu putem, nu ne duce mintea să reacţionăm nici măcar atunci când ne e pusă viaţa în pericol.

Am văzut astăzi cum Curtea Constituţională a votat şi a "legalizat" o lege care şi pentru ultimul parameci cretin era limpede că fusese adoptată prin FRAUDĂ.

Este vorba de vestita LEGE A PENSIILOR, lege care va mutila şi, cu siguranţă, va curma multe vieţi în România.

Care a fost reacţia?

NICI UNA.

În Franţa, doar s-a spus că se intenţionează să se crească vârsta de pensionare de la 60 la 62 de ani şi au ieşit în stradă 2-3 MILIOANE de oameni. Iar la ei speranţa de viaţă... tinde spre Matusalem.

La noi, de câteva luni încoace, se taie salariile, se taie indemnizaţiile pentru tinerele mame, se iau împrumuturi uriaşe care dispar dracu' ştie unde, se scad pensii, se creşte vârsta de pensionare la 65 de ani, când speranţa de viaţă e de 67, se închid spitale, se închid şcoli...

ŞI NIMENI NU PROTESTEAZĂ!

Mai ies, din când în când, câţiva fraieri rupţi în cur şi lihniţi de foame, mânaţi de la spate de liderii sindicali sau de iluzia că fac ei căcatul praf, şi strigă până răguşesc "jos...". La ăştia se uită de după perdele sau prin ecranul televizorului, cei care "au motivele lor" să nu iasă în stradă.

De fapt, şi ăia din stradă şi ceilalţi fac parte din acelaşi popor de GĂOZARI TÂMPIŢI.

Iar pentru cei care se vor "flamba" din cauza limbajului, ţin să le amintesc faptul că aceste cuvinte au umblat mai întâi prin gura celui care ocupă, din punctul meu de vedere, abuziv şi ilegal, Palatul Cotroceni, aşa că dacă mă înjură pe mine pentru această exprimare, îşi înjură, indirect, idolul.

De dăm mari, ca popor, cu "istoria glorioasă", cu "eroii neamului", cu "ginta latină" din care facem parte...

CĂCAT!

Urlă televizoarele de 3 zile cu înmormântarea unei femei de 81 de ani. Dumnezeu să o ierte şi condoleanţe familiei. Era mama "preşedintelui României".

Cu ce a fost această femeie mai presus de mama mea, sau de mama oricărui alt român, sau de orice om din ţara asta?

Da... Ştiu...

"Prestăm program de pioşenie" cum bine zice domnul Mircea Badea. Mai scutiţi-mă cu ipocrizia asta.

Printre sutele de "oficiali" şi orele de transmisie de al înmormântarea bietei femei, că se comenta la televizor ca la fotbal (iertată fie-mi blasfemia), s-au strecurat câteva secunde cu funeraliile celor doi militari români morţi săptămâna trecută în Afganistan.

Ăia aveau 25-26 de ani şi au murit sub drapelul românesc, pe câmpul de bătălie al unei puteri străine, într-un război care nu era al românilor, dar la înmormântarea lor nu a venit nici o oficialitate, nu a transmis nici o televiziune în direct.

Toţi s-au îngrămădit, în cel mai pur stil OTV-istic şi cu cea mai morbidă atenţie diaconesciană, să comenteze funeraliile "mamei preşedintelui".

Repet, nu am nimic cu doamna Băsescu sau cu familia ei, legat de acest eveniment nefericit. Dar foamea televiziunilor... "acum preşedintele îşi şterge o lacrimă, Boc învăluie pe dreapta cu un buchet de flori, e întâmpinat de Udrea cu o coroană..." E hidos.

Plus că la funeralii a participat şi "familia lărgită", printre care şi Bercea Mondialu, despre care aş vrea să ştiu dacă a plătit în viaţa lui taxe la stat măcar cât preţul coroanei de flor pe care a adus-o, că tot se lăuda Băsescu că "preşedintele nu poate fi alăturat de nici un interlop".

Revenind la popor, mi-e scârbă.

Mi-e scârbă de făţărnicie, mi-e scârbă de laşitate, mi-e scârbă de GĂOZARI.

Şi nu mă refer la cetăţenii cu o anumită orientare sexuală, ci de TOT POPORUL, inclusiv eu.

"Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,..."

Ce dracu' să privească?

Pe cine?

Pe "româna naţiune" care stă capră la orice imbecil?

Pe "ai voştrii strănepoţi" care nu au sânge în instalaţie să iasă în stradă nici măcar atunci când e vorba de supravieţuirea lor fizică? Care nu au curaj să se împotrivească nici măcar atunci când ei şi familiile lor sunt supuse exterminării?

Sper să plec cât mai repede, cu tot cu familie.

POPOR DE LAŞI, DE OI CRETINE, DE GĂOZARI.

SICTIR!!!