De-o da Dumnezeu...

În ultimele zile asistăm cu toţii la o adevărată isterie naţională în Bucureşti, de când au fost aduse, la Patriarhia Română, moaştele unor sfinţi şi, cică, un fragment din crucea pe care a fost răstignit Iisus.

Doar se termină la Iaşi, parcă, pelerinajul la moaştele Sfintei Paraschiva, şi onor clerul mai organiză un pelerinaj. Acum, să mă ierte Dumnezeu, dar eu cred că prea mult pupat de moaşte nu prea are darul de a ridica PIB-ul.

Că asta e meteahna noastră.

Ne înbulzim ca vitele şi ne călcăm în picioare ca să pupăm moaşte şi icoane, dar când e vorba de muncă... mai puţin.

Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea, să ne facă, să ne ajute, să ne spună numerele la Loto, să ne ia copiii la facultate, să nu ne certe şeful, să ne...

Dar nu cumva să punem şi noi mâna la muncă.

Că doar ne-am rugat la Dumnezeu.

Şi dacă ne-am rugat şi am pupat moaşte şi icoane...

Mai aud pe unii: "Dumnezeu o să ne scoată din criză".

Bă! E bine şi cu Dumnezeu. Da' parcă nici cu munca nu e rău.

Adică să punem noi mâniţa, să muncim, să dăm cu sapa şi să punem grâu, şi pe urmă are Dumnezeu grijă să dea ploaie când trebuie, că sisteme de irigaţii nu mai avem.

Că dacă stăm doar aşa... că ne dă Dumnezeu de mâncare...

Nu am auzit nicăieri că Dumnezeu e agricultor, sau muncitor în fabrică, sau zootehnist...

Ştiu că s-ar putea să-mi atrag niscaiva critici sau anateme de la unii, dar eu vreau să spun doar atât: Dumnezeu îţi dă, nu îţi bagă în traistă.

Ne rugăm la Dumnezeu să o ducem mai bine, dar nu am ieşii, ferească Sfântul, să ne strigăm nemulţumirea în stradă. Lasă că ne apără Dumnezeu.

Ne rugăm pentru sănătate, dar nu am protesta nici picaţi cu ceară pentru o mai bună finanţare a sistemului de sănătate.

Ne rugăm să ne intre copiii la facultăţi, dar ne ferim ca dracu' de tămâie să vorbim despre dezastrul din şcoli.

Ne rugăm să ne apere de hoţi, dar când poliţiştii ies în stradă îi înjurăm printre dinţi din spatele perdelelor.

Şi tot aşa, sperând că Dumnezeu o să le facă pe toate în locul nostru, o să ne cam ducem dracului.

Glumea un prieten azi, uitându-se la puhoiul de "credincioşi" care se călcau în picioare ca să pupe moaştele, că miercuri, la moţiunea de cenzură, sindicatele ar trebui să împrumute Lancea Sfântă sau Giulgiul din Torino, şi au rezolvat problema, că vin nu 80.000, ci 800.000 de oameni la Bucureşti.

Şi "dacă o vrea Dumnezeu" scăpăm şi de cretinii care ne conduc, ieşim şi din iarnă, avem şi căldură, avem şi mâncare, nu creşte nici euro, ni se măresc salariile şi pensiile, găsim şi medicamente ieftine, şi câte şi mai câte.

De parcă Dumnezeu nu ar avea altă treabă decât să "aranjeze" alegerile, să ne plătească factura la căldură, să coacă pâini şi să fie cu un ochi la "finanţe", în timp ce "robii lui Dumnezeu" stau şi huzuresc frecând menta la umbră în contul pupăturilor pe icoane, moaşte şi sfinte odoare.

Dumnezeu să ne ierte.