Cristina Irina Anghel

Mă uitam la imaginile de mai sus...

Mă uitam la doamna învăţătoare care, de aproape două luni face o demonstraţie incredibilă de ceea ce înseamnă să fii om.

Priveam fiinţa împuţinată de nemâncare, chipul palid, cearcănele ca după boală...

Şi în tot acest timp aveam senzaţia clară că o cunosc pe doamna învăţătoare, că am mai văzut-o undeva, că semăna cu cineva...

Până la urmă mi-am dat seama:

La fel ca cel supranumit de o lume întreagă "MAHATMA" (în sanscrită însemnând "marele suflet"), domna învăţătoare Cristina Irina Anghel "posteşte" pentru a-şi mântui poporul şi a-l trezi la viaţă. Pentru mine sunt şocante asemănările fizice între cele două imagini. Probabil că sfinţenia are nişte trăsături specifice, caracteristice, pe care le sculptează pe chipurile tuturor celor care îi urmează calea.

M-a impresionat calmul şi luciditatea cu care vorbeşte doamna învăţătoare şi hotărârea domniei sale de a nu renunţa. Acest gen de hotărâre şi de seninătate în faţa, până la urmă, a morţii, izvorăşte, după părerea mea, de la o "instanţă" superioară simplului trup material.

Tocmai de aceea, pentru mulţi, este foarte greu de înţeles de ce doamna învăţătoare îşi riscă viaţa. Tocmai de aceea este inexplicabil pentru unii cum de mai rezistă. Tocmai de aceea persoanele cărora le este adresat acest protest nu îl înţeleg.
E greu să înţelegi de ce un om poate muri pentru a i se recunoaşte condiţia umană, atunci când tu ţi-ai vândut sufletul pentru un pumn de arginţi. D-aia nici Churchill nu l-a înţeles pe Gandhi.

Am hotărât ca acest text să fie un omagiu adus doamnei Cristina Irina Anghel, de aceea nu voi folosi cuvintele adecvate pentru destinatarii protestului doamnei învăţătoare.

Încă nu îmi vine să cred că România, în anul 2010, mai are oameni asemeni domniei sale.

Sincer, eu nu aş fi în stare de aşa ceva.
Nu vreau să creadă cineva că sunt ultrareligios sau mai ştiu eu ce, dar prin sacrificiul său, această femeie ia asupra sa păcatele României din ultimii 20 de ani.

Aşa cum un sfânt îţi arată calea de urmat într-o religie, la fel, doamna învăţătoare deschide calea revenirii noastre la condiţia umană.
Asta dacă vom fi capabili să o înţelegem.
Cum spunea un alt mare ascet român:

"Nu stiu pe lume o biruintã mai mare, ca aceea de a te lepãda de tine si a ajunge liber: “e trãirea libertãtii spiritului”. Adevãrul vã face liberi. Deci, întelegem cã fãrã aceastã vamã a fãpturii noastre vechi, stãteam în minciunã, încoltiti de iluzii si striviti sub rotile necesitãtii fãrã iesire." (Arsenie Boca)

Într-adevăr, doamna Cristina Irina Anghel ne-a demonstrat cum ne putem elibera, "lepădându-ne" de frică, de invidie, de ambiţii, de orgolii...

Şi putem redevenii oameni.