Să ningă cu petale de trandafir
Peste trupul tău gol, iubito,
Un vârtej de culori viscolite
De răsuflarea-mi, să îţi acopere
Pielea albă ca zăpada,
Troienind crâmpeie multicolore
La adăpostul formelor tale.
Să fie cod roşu de viscol de flori,
Să rămânem troieniţi luni de-a rândul,
Să ne salvăm unul pe altul
De mii de ori, iar şi iar,
Şi nimeni să nu ne poată localiza,
Să nu ne poată salva nici o autoritate
Şi să ne dea dispăruţi, împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.