Asfalt se-ntinde înaintea mea,
Asfalt e-n urmă, mii şi mii de mile,
Deja măsor distanţa-n ani de zile,
În mii şi mii de licăriri de stea.
Averea mea e linia-ntreruptă
Care desparte dusul de venit,
Pas după pas mă-ndrept spre infinit
Şi fiecare oră e o luptă.
Sunt nicăieri şi pretutindeni sunt,
Ubicu şi inexistent de-o seamă,
În drumul meu trec vamă după vamă,
Pe apă, prin văzduh sau pe pământ.
Mă-ntreb dacă vre-odată voi avea
Un loc pe care să-l numesc "acasă",
Să dorm în pat şi să mănânc la masă...
Asfalt e-n urmă şi-naintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.