Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 17 iunie 2013

Ziua în care am murit

Să nu mă-ntrebi dacă afară plouă
Sau dacă-i soare luminos pe cer,
Să nu mă-ntrebi de-i arșiță sau ger,
Nici dacă Luna-i plină sau e nouă.

Să nu îmi spui dacă adie vântul,
Sau dacă valuri sunt sau valuri nu-s,
Să nu îmi spui că-s nori înspre apus,
Nici dacă e uscat sau ud pământul.

Nu știu dacă e ziuă sau amurg,
Nu vreau să știu nici ce mileniu este,
N-aud nici ceasul cum îmi dă de veste
Tic! Tac! Cum clipele se scurg.

Vreau doar să fie totul liniștit,
Să mă scufund în noapte și în ceață,
Să fiu lăsat să uit, zâmbind, de viață,
În ziua-n care, singur, am murit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.