S-au stins, iubito, stelele în cer
Și în cireș tăcu privighetoarea,
De nori întunecați se umple zarea,
Se-aude-un corb cum croncăne stingher.
Prin întuneric, un turbat de vânt,
Ridică nori de praf și frunze moarte,
Se aud tunete cum bubuie departe
Iar trăznetele pușcă spre pământ.
Se-ndoaie plopii scârțâind prelung
Și lemnul se despică pe lungime,
Se rupe rădăcina-n adâncime
Și crengile cu trosnete se frâng.
A amuțit și corbul cel stingher...
Urgia l-o fi dus demult, departe.
Prin nori imenși de praf și frunze moarte
S-au stins, iubito, stelele în cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.