Groapa noastră cea de toate zilele

Gropile fac parte din viața românului.

Ne-am obișnuit atât de mult cu ele încât atunci când avem ocazia să conducem un autovehicul pe o șosea normală (în general în afara granițelor României), ni se pare ciudat.

Printre urmele de asfalt, gropile se nasc, se dezvoltă, cresc și se înmulțesc aproape ca niște organisme vii. Și, dacă e să ne luăm după Darwin, sunt o specie a dracului de adaptată la condițiile de ”trai” din România, pentru că trăiesc mult și, aparent, nu au dușmani naturali.

Probabil că această nouă specie, nouă formă de viață, numită ”groapa de șosea” are și anumite avantaje, anumite utilizări în industrie sau în agricultură pentru că, pe lângă exemplarele ”sălbatice” care apar spontan în asfalt, am observat că unii oameni au început să le ”cultive”, să le ”crească”.

Este adevărat că specia domestică de ”groapa șoselis” (denumirea științifică îmi aparține și vreau să o înregistrez la OSIM) este un pic diferită de specia ”sălbatică”. Gropile ”domestice” sunt, de obicei, mai mari (deh, sunt hrănite cu furaje), și au forme aproximativ identice, predominând cele derivate din pătrat/dreptunghi.

Gropile domestice sunt ”prăsite” de oameni anume pregătiți, cu utilaje specializate gen freză, escavator, dar și cu unelte tradiționale gen târnăcop și cazma, semn că această îndeletnicire are deja o tradiție îndelungată pe plaiurile mioritice.

Gropile, indiferent dacă sunt sălbatice sau domestice, sunt foarte folositoare mai ales pentru industria auto, susținând acest domeniu prin crearea unei cereri constante de piese de schimb și consumabile, în special cele legate de sistemul de suspensii, mai rar cauciucuri și jante și cu totul excepțional elemente de caroserie.

Din păcate, această industrie a creșterii și exploatării gropilor pare a fi condamnată să rămână una locală, românească, deoarece, până acum, toate încercările de a promova exporturile în domeniu s-au lovit de sensibilitatea foarte mare a gropilor față de schimbarea mediului de viață, ele neputând supraviețui în alte țări.

Dar sper că, odată cu dezvoltarea turismului în România, străinii vor putea să vină și să admire în toată splendoarea minunatele exemplare ale acestei specii de viețuitoare unice în lume, mai ales că gropile nu se tem de oameni, putând fi observate și studiate fără nici un efort. Riscuri sunt, ca în cazul oricărei vietăți.

Dincolo de glumă, cei care vă deplasați pe raza frumosului municipiu Giurgiu, aveți grijă în zona sensului giratoriu de la Spital-Parcul Mihai Viteazul. E o groapă domestică apărută ieri, care se întinde pe 3 benzi de circulație din 4 existente și care variază ca adâncime între 2 și 10 cm.

Mult noroc!