Dumnezeu nu bate la ușă

Dumnezeu nu bate la ușa nimănui.
Indiferent că unii îl numesc Dumnezeu,
Allah, Iahve, Buddha, Krishna, Vishnu, Manitu,
Sau sub orice alt nume L-am venera,
De fapt El e unic și
Nu bate la ușa nimănui.

Îl căutăm cu ardoare, avizi,
Uneori cu fanatism, cu violență,
Prin lumea întreagă, prin biserici
Și geamii și temple și sinagogi și altare
Respectând canoane și ritualuri
Impuse de clerici lacomi de bani.

Singurul loc unde nu-L căutăm
Este acolo unde știm, unde ne-a spus că se află:
La ușa noastră. Chiar în fața ușii.
El stă acolo, așteptându-ne să-I deschidem,
Să-L poftim în casă și să-I primim binecuvântarea.

Știm că este acolo din prima zi a vieții noastre.
Uneori îi zărim umbra, uneori îi auzim respirația.
Uneori ne facem atei și zăvorâm ușa.
Uneori chiar punem câini s-o păzească
Să nu intre cineva prin efracție.
Uneori uităm că există o ușă.

Suntem atât de aproape de Dumnezeu...
Nu ne desparte decât o ușă. Doi-trei centimetri de lemn.
Tot ce trebuie să facem este să ne ascultăm
Sâmburele de lumină din noi, indiferent de religie,
Și să deschidem ușa din proprie inițiativă.
Pentru că Dumnezeu nu bate la ușa nimănui.