Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

joi, 14 februarie 2013

Am aflat că sunt marțian

Ieșind foarte vesel de la întâlnirea cu bocul și cu perspectiva potolului și cocârțului care îl așteptau la restaurant, chiriașul de la Cotroceni a zăbovit o țâră ca să slobozească niscaiva vorbe reporterilor care îl așteptau să-i soarbă vorbele ca pe un pahar de ”inox” (pentru cunoscători) cu patru cuburi de gheață.
Întrebat ”inteligent” de unul dintre așteptători: ”Ce așteptați de la noua convenție și de la noua conducere (n.r. - a pdl-icilor)”, băsescul a răspuns, chiar mai inteligent (??!!):
”Păi..., eu cred că... ar trebui să aștept ce... așteptă... mmm... ăăă... orice om: un pdl revitalizat (...)”
De unde am dedus că, dacă ești om, musai să vrei (aștepți) treaba asta.
Cum eu nu vreau (nu aștept) acest lucru, chiar dimpotrivă, vreau (aștept) ca partidul portocaliu să se sufoce cu propria-i vomă (ca o figură de stil) și să dispară prin împrăștierea membrilor săi (măcar cei marcanți) prin diferite stabilimente din subordinea ANP, realizez, în sfârșit, că nu sunt om.
Considerându-mă, totuși, o ființă dotată cu o oareșicare inteligență, puțin peste regnul animal (mai puțin ”oamenii”) de pe această planetă, am ajuns la concluzia că, nefiind nici om, nici animal, nici plantă (n-am clorofilă), cel mai probabil sunt de pe altă planetă.
Și cred că-mi aleg planeta Marte.
Că e roșie... nu blondă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.