Crin cu miros de băseală

Nu mai e nici un secret că băsescul nu are, nici măcar accidental, tangențe cu noțiunile de diplomație, politețe, bun simț...

Dimpotrivă, la începuturile sale chiar și-a făcut un titlu de glorie din imaginea sa de ”băiat de cartier” care înjură, este bădăran și (așa cum spunea nuți cu lacrimi de admirație în ochi) mai dă câte un cap în gură pe ici pe colo.

Deși la unii a prins imaginea asta de ”rebel”, mărturisesc faptul că aceste ”caracteristici” sunt dintre cele pentru care îl detest și îl disprețuiesc profund pe chiriașul de la Cotroceni.

Ieri, însă, am văzut că această atitudine este, de fapt, urmarea infectării cu un virus. Un virus extrem de puternic și foarte contagios, denumit ”PUTERE” sau, în limbaj popular, boala ”a uitat de unde a plecat și nu-i mai ajungi nici cu prăjina la nas”.

Această boală, evident contagioasă, l-a ”lovit” și pe liderul liberalilor, Antonescu Crin, acesta numindu-i ”nesimțiți” pe niște jurnaliști care l-ar fi ”agasat” la o conferință de presă, sau ceva.

Asta intră în categoria ”găozar” și ”derbedeul dracului”, nefiind foarte departe nici de ”țiganca împuțită”.

Nu comentez atitudinea jurnaliștilor în cauză. Știu, ca toată lumea, că mulți jurnaliști sunt chiar nesimțiți. Știu că mulți sunt de o agresivitate exacerbată și de multe ori chiar periculoasă. Știu că mulți nu au nici o legătură nu noțiunea de ”presă” și se conduc doar după sloganul ”să nu lăsăm adevărul să strice o știre”.

Știu!!!

Dar nici un om politic, și cu atât mai mult unul care este Președintele Senatului și, dacă nu se întâmplă un cataclism, viitorul Președinte al României, nu are voie să se comporte în felul acesta. Mai ales atunci când se speră ieșirea din ”zodia băsescului”.

Vreau să văd și eu o clasă politică formată din oameni care respectă măcar ”eticheta” instituțiilor și rangului.

Nu mă interesează dacă un politician, la el acasă, se îmbată lemn și își bate nevasta. E treaba lui... și a ei. Nu mă aștept ca politicienii să înceteze, brusc, să mai facă afaceri pe banii publici, să-și pună rudele la conducta cu bani sau beizadelele în posturi calde... Nu îmi fac iluzii cu privire la ”interesul național și binele cetățeanului”...

Vreau doar ca cei care ne conduc să se ridice, măcar în aparițiile publice, la nivelul funcției pe care o au.

Vreau (măcar) o aparență de aristocrație, de ”sânge albastru”.

Sunt conștient că nu o să scăpăm, poate, niciodată de ”ocnași”. Dar vreau și eu niște ”ocnași” cu limbaj și comportament de lord.

Nu mai suport nesimțirea, mitocănia, înjurătura de mamă pe post de discurs politic și flegma în loc de contraargument.

Oamenii politici ar trebui să fie (în alte părți au înțeles asta de mult timp) modelele perfecte de ”comportament public”.

Nicăieri nu există sfinți în politică. Însă la noi nu s-a înțeles că, în acest domeniu, aparența, imaginea, contează, de cele mai multe ori, mai mult decât ”substanța”.

Nu am văzut niciodată un politician american, sau britanic, sau francez, sau de oriunde, lăsându-se dominat de emoții sau sentimente. Mă refer la politicienii ”de rasă”, nu la ”comunitarii” pripășiți la tomberoanele politicii.

Vladimir Putin chiar a avut o replică celebră, atunci când i s-a ”reproșat” de către Hillary Clinton că ”nu are suflet: ”În politică nu ai nevoie de suflet, ci de creier”.

Și sincer, dacă tot știu că sunt furat, înșelat și umilit, măcar să fie din partea unuia ”cu ștaif”, nu e la orice terchea-berchea.