Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 16 noiembrie 2012

Jurnalism ”mare” pe bacșișuri mici

De-abia a apucat băsescul să emită enormitatea cu ”nu contează votul, eu o să numesc premier conform interesului național”, că au și sărit sclaveții să-i motiveze inepția și să i-o ridice la rang de filozofie de viață.
Mai rău este că o fac foarte prost, ignorând nu numai legile și logica, dar și minimul bun simț.
Cine aude de România Liberă, ziar cu acoperire națională, poate crede că acolo există și un proces de selecție a cadrelor, mai ales a celor autorizați să ”producă editoriale”, adică păreri și analize asupra unor fapte.
Nici vorbă de așa ceva.
Am avut ghinionul să citesc astăzi un ”editorial” publicat în România Liberă care m-a făcut să îmi dau seama de adevărul uneia dintre ”Legile lui Murphy” care spune: ”Cantitatea de inteligență din lume este constantă. Populația crește vertiginos.”
Lăsând la o parte atacurile la adresa USL, care nu mă interesează, și elogiile aduse băsescului, ”justiției”, serviciilor de informații și altor ”instituții”, ca să mănâncă și gura lu' editorialistu' o șaorma, anumite remarce privitoare la interesul național, democrație, securiști și ”parteneri străini” m-au făcut să-mi dau seama că prostituția nu e doar cea mai veche meserie, ci e și cea mai practicată, în toate domeniile.
Titlul acestui text este: ”Băsescu TREBUIE SĂ SCHIMBE rezultatul alegerilor”.
Din titlu răzbate o rază de speranță: portocalii vor pierde sigur alegerile, cu toți unguenții și nemții lor, așa că singura speranță e băsescul.
Apoi ”autorul” ne dă o definiție care se vrea personală a ”interesului național”, spunând că: ”Interesul naţional constă în consolidarea instituţiilor statului de drept, continuarea integrării europene, întărirea şi extinderea parteneriatului strategic cu Statele Unite şi reluarea unei creşteri economice sustenabile.”
Teza este corectă, deși plagiată din cuvântările ”tovarășului”.
Cine n-ar vrea așa ceva?
Doar că această teză, repet, adevărată, este emisă pentru a justifica, un pic mai jos, de ce se poate căca băsescul pe votul românilor ca să numească ce premier vrea mușchii lui: ”Dacă în urma alegerilor din decembrie va rezulta o majoritate şi un premier care vor prezenta un pericol clar şi iminent de a scoate ţara de pe direcţia Vest - adică împotriva interesului naţional - atunci Băsescu nu numai că poate, dar are chiar datoria de a se opune unui astfel de deznodământ, chiar dacă acest lucru ar însemna să se opună rezultatului unui proces democratic. Când democraţia intră în conflict cu drepturile şi libertăţile individuale, cu egalitatea în faţa legii şi, deci, cu statul de drept, atunci democraţia eşuează de la funcţia ei fundamentală şi devine ilegitimă.”
Și aici începe să-și arate efectul Legea lui Murphy enunțată mai sus.
Ilustrul editorialist, cuprins de spasme pentru a-și pupa stăpânul, uită că ”interesul național” d-aia se cheamă ”național” pentru că e produsul națiunii. (Scuze pentru exprimarea de IQ=0, dar poate înțelege și el)
Adicătelea vine națiunea, votează și stabilește în mod democratic atât ”interesul național” cât și drepturile și libertățile pe care vrea să le considere ca fundamentale.
În momentul în care votul este ”schimbat” după geniul sau bunul plac al UNUI SINGUR OM sau al unui grup minoritar, interesul nu mai e ”național”, ci ”individual” sau ”de grup”.
Ilustrul editorialist consideră, probabil, că românii sunt extrem, extrem de cretini, și nu sunt în stare să aleagă în interesul lor, pe care oricum nu-l cunosc, fiind nevoie de un ”demiurg” care să-i aducă pe calea cea bună.
De asemenea, democrația nu poate fi subsumată statului de drept, acesta din urmă fiind chiar rezultatul, produsul democrației. Democrația poate ființa fără ”stat de drept” în accepțiunea modernă și avem ca exemple elocvente societățile așa-zis primitive (boșimani, băștinașii din Australia, inuiții) unde nu există legi, ci doar cutume, și unde deciziile importante se iau cu votul majorității ”sfatului bătrânilor” ca formă primitivă a parlamentarismului.
Însă statul de drept fără democrație este dictatură. Adică un stat care are legi, dar este controlat de un om sau de un grup minoritar care ”face” legi conform propriului interes.
I-aș aminti ilustrului editorialist faptul că, în Europa, democrația este atât de prețuită încât țări ca Austria, Ungaria, Olanda, au sau au avut în istoria recentă, guverne formate și/sau susținute de partide extremiste și nimeni nu s-a gândit să ”schimbe rezultatul alegerilor”, pentru că așa a fost voința cetățenilor.
Un alt fapt care m-a uimit a fost referirea clară la ”un levier european” care, folosit de băsesc, să fragmenteze USL în avantaj propriu.
Asta confirmă ceea ce spuneam mai deunăzi cu privire la faptul că băsescul pregătește o lovitură de stat în Decembrie, cu ajutor vârtos de la șefii săi din UE. (Și nu vorbesc de UE ca și concept, ci de niște oameni cu interese cât se poate de materiale)
Iar la final, pentru destindere, m-a amuzat smiorcăiala ilustrului cu privire la ”revenirea securiștilor ceaușiști” la putere.
Asta în condițiile în care băsescul, macoveia, unguentul și alți portocalii de seamă au condus rezistența anticomunistă din munți, sau ceva...
Articolul în cauză, de la prima până la ultima literă, eliminând atacurile la ”ăia” și osanalele la ”ăilalți”, constituie, în opinia mea, o instigare feroce la dictatură și la nesocotirea voinței populare exprimată prin vot, adicătelea democratic.
Una peste alta, sunt scârbit de cât de jos pot ajunge unii pentru a fi miluiți cu un cârnaț la câte o ”recepție”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.