Sondajiada

De mai multe săptămâni văd pe toate posturile de televiziune sondaje de opinie despre... orice. De la încrederea în instituţii şi politicieni, intenţia de vot, ce posturi de televiziune urmărim, cine ne place, cine nu ne place, până la câte pâini cumpărăm pe săptămână sau de câte ori ne spălăm pe dinţi.

Nu cred, sincer, că a mai rămas vreun domeniu din viaţa publică sau privată (uneori chiar intimă) care să nu fi fost "statisticizat" şi pus în grafice frumos colorate.

Eu, personal, încep să mă cam satur.

E prea mult.

Aproape în fiecare zi mi se arată reprezentări grafice despre cum scade şi tot scade băsescul şi gaşca lui în "preferinţele românilor". Nu dau doi bani pe cifrele astea.

Şi asta pentru că, în baza unor "experienţe anterioare", am constatat că indiferent ce spun "institulele de sondare a opiniei publice", mulţi, foarte mulţi români "îşi vor da sufragiul" la uşa secţiei de votare, pentru un pui şi o litră de spirtoasă.

Ştiu că e la modă, acum, să fii "anti", mai ales când dai cu X-ul pe un chestionar sub protecţia anonimatului şi ţii creionul cu mâna stângă ca să nu îţi recunoască cineva bifa. Nu cred însă şi în "curajul" (din punctul meu de vedere doar o dovadă a fiinţării), de a-ţi asuma, chiar şi anonim, responsabilitatea unei decizii proprii prin vot.

Nu mai vorbesc despre a-ţi exprima liber, normal, omenesc, părerea în legătură cu lucrurile care îţi afectează în mod direct (şi crâncen) viaţa, că deja intru în zona idealistă.

Nu cred că românii au... cultura conştiinţei de sine atât de dezvoltată încât să se regăsească, în modul cel mai intim, într-un sondaj de opinie despre subiecte care îl privesc în mod direct.

De cele mai multe ori ne uităm la cifre şi "ne dăm cu cel mai tare".

Iar asta nu ar fi atât de rău dacă această "dare după cum bate vântul" ar fi urmată (ideal ar fi să fie precedată, dar...) de o analiză serioasă a argumentelor pro şi contra respectivei alegeri.

Dar nu...

Majoritatea românilor simpatizează şi empatizează aproape instantaneu cu oricine apare pe ecranul televizorului. Românul se uită la Antena 3 şi îl înjură pe băsesc. În pauza publicitară dă pe labeunu şi înjură opoziţia. Peste 3 minute dă pe OTV şi îi înjură pe toţi.

Asta dacă ne referim strict doar la viaţa politică, dar pot fi exemple infinite.

Aş fi curios, de exemplu, câţi din cei care "s-au revoltat" atunci când a fost prezentat "sondajul" care zicea că românii folosesc cea mai redusă cantitate de săpun din UE, au decis (şi nu pentru statistică, ci pentru sănătatea lor, la dracu') să se spele mai des de o dată pe lună.

D-aia consider că toate sondajele lu' peşte sunt "apă de ploaie".

Indiferent de "cifrele oficiale" sau mai puţin oficiale, românii trăiesc tot prost, înjură printre dinţi pe toată lumea, nu se implică în ceva decât dacă sunt obligaţi sau dacă e "la modă"...

Chiar şi prezentarea audienţelor diferitelor posturi de televiziune reflectă această tendinţă de "a merge cu gloata", măcar ca manifestare exterioară.

De când cu Piaţa Universităţii, audienţele unor posturi de televiziune au crescut exponenţial, fapt "atestat" şi de mai multe sondaje de opinie "independente".

Dar, oare, câţi dintre aceşti telespectatori noi sunt şi fideli, adică se vor regăsi în audienţele postului respectiv şi peste un an? Şi câţi înţeleg cu adevărat ce se spune la emisiunile postului cu pricina?

Că dacă pornesc televizorul pe Antena 3, îl dau pe "mute" şi mă apuc să croşetez fulare... se cheamă că sunt în statistică, dar nu înseamnă că şi înţeleg ce se întâmplă cu mine.
La fel şi cu sondajele astea...
Cred că ar fi interesant (şi totodată mult mai relevant) dacă repondenţilor li s-ar solicita să îşi motiveze răspunsurile.
Adică: "măi..., repondentule, care eşti tu repondent. Ia spune matale de ce nu ai încredere în băsesc sau de ce te uiţi la "antene" şi nu labeunu."
Cred că atunci am putea "decela" (nu ştiu ce înseamnă, dar l-am auzit şi mi-a plăcut) care răspunde pe bune, având argumente în spate, şi care se dă cu valul. Pentru că, aşa cum într-o anumită parte a presei există zisa "nu lăsa adevărul să strice o ştire bună", cred că la sondajele astea se poate aplica cu "succesuri" vorba "nu lăsa logica să strice un sondaj".
Şi spun asta pentru că am văzut o chestie surprinzătoare, însă logică: în ultimul sondaj, dat aseară la TV, românii aveau cea mai mare încredere în... pompieri.
Nu spun că pompierii (ISU) nu sunt demni de încredere. Dimpotrivă.
Însă valul ăsta de simpatie nu se justifică logic decât prin faptul că, "gestionând" SMURD-ul, toată susţinerea adresată lui Raed Arafat s-a reflectat şi asupra ISU.
Din punctul meu de vedere, altfel nu se justifică surclasarea de către "pompieri" a "eternelor rivale" care îşi împărţeau primele locuri în mod tradiţional: armata şi biserica.
Aşa că încropitorii de sondaje ar trebui să ţină cont, după părerea mea, mai puţin de cifre şi mai mult de specificul populaţiei asupra căreia se efectuează sondarea.
Părerea mea.