S-a inaugurat Catedrala Mântuirii Neamului Românesc.
Cu fast, cu invitați, cu slujbă de sfințire, așa cum se cuvine.
Nu vreau să vorbesc despre invitați. De ce ăla?... De ce ăla?...
Vorba unui mare actor român: „multă lume, puțini oameni”.
Mă oripilează, însă, mulțimea de postaci de pe rețelele sociale care s-au grăbit să critice cu elan muncitoresc edificiul.
„Vrem spitale, nu catedrale”...
„Cu banii ăia se construiau Ț-șpe spitale”...
Pai, măi mintoșii lu` tata, hai să aprofundăm oleacă...
Catedrala, odată construită, pui un preot în ea să țină liturghia și... gata. Merge. Produce, carevasăzică, pentru noi, ăștia proștii, liniște sufletească. Sute și mii de ani.
Pe de altă parte, la spital, după ce ai terminat cladirea, trebuie să o dotezi cu aparatură, mobilier, consumabile etc.
După care trebuie să populezi spitalul cu personal medical și non-medical: paznicul de la poartă, personal tehnic, infirmieri, asistente, medici, pe specialități și competențe...
Și în mod normal, măcar odată la 10-15 ani, să îi faci un „upgrade” la aparatură și (posibil) la personalul medical, că altfel le-o ia cercetarea medicală înainte.
Iar dacă tehnica medicală se poate cumpăra, de medici și personal medical cam ducem lipsă. Mai ales la anumite specialități.
Știu, de exemplu, un Spital Județean, unde, în unele zile, nu există medic de gardă la UPU.
Pentru că... nu există medic.
Deci, cum facem?!
Și mă mai deranjează și ipocrizia voastră...
Mergeți în „vacanțe luxoase” (cu sau fară blugi și banane) și vă zgâiți admirativ la Sagrada Familia, la Bazililica San Pietro, la Notre-Dame de Paris... „Uau! Ce frumos! Ce minunăție!...”
Dar în România vă pute...
Ca să citez dintr-un personaj istoric, măi copii: „ce au construit unii, voi nu sunteți în stare să zugrăviți”...
Așa că lăsați Catedrala în pace și apucați-vă voi să construiți... ce-oți putea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.