Cu supernove si cu negre borti,
Tot n-ar putea sa imi opreasca mersul
Inspre lumina ce in ochi o porti.
Si e posibil sa nu fiu in stare
Sa iti citesc din ganduri, in priviri,
Sa spun vreo vorba care, poate, doare,
Sau sa-ti provoc, gresind, dezamagiri.
Iar seara, inainte de culcare,
Posibil sa nu te sarut de-ajuns,
Si poate-adormi in gand cu o-ntrebare:
"Ce are el pe suflet, de ascuns?"
Ci inc-odata-ti spun ca, pentru tine,
Nu-mi stau in cale gheturi, nici vapai,
Nici demonii din jur, nici cei din mine,
Sa vad din nou lumina-n ochii tai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.