Facă-se voia mea...

06.02.2012, ora 10.30

Bocul îşi dă demisia.

Penibil.

În afară de câţiva "nevrotici" (vorba lu' cotoi), nimănui nu i-a crescut pulsul cu o bătaie. Nici măcar celor care, de aproape o lună de zile, îngheaţă în pieţele din România cerând demisii şi anticipate.

06.02.2012, cam pe la ora prânzului

Predoiu este numit premier interimar.

La fel, nici o creştere de puls.

Pe Predoiu nu îl cunoaşte prea bine nici şeful de scară de la domiciliu.

06.02.2012, ora 20 şi câteva minute

Băsescul îşi începe discursul de desemnare a noului prim ministru.

Începe prost, spunând că demisia bocului "o discutase" încă din Decembrie 2011. Cacealma proastă şi minciună impertinentă. Cu doar câteva zile înainte băsescul declara că bocul i-a fost, îi este şi îi va fi partener de nădejde.

Dar băsescul a uitat. Vârsta...

Pe urmă o dă cu "misiunea noului guvern". Nu are competenţe în acest domeniu, nici Constituţia nu îi permite. Dar o face.

"Legiferează" mita electorală spunând că anul acesta trebuie crescut nivelul de trai al "românlor". "Mai dă-le, Nicule, 100 de lei."

De asemenea, spune că noul guvern trebuie să continue "opera" defunctului şi că trebuie să se preocupe de "simpatia românlor".

Parcă am fi la un concurs de frumuseţe.

Reiterează încă o dată că "datoria faţă de ţară" îl împiedică să demisioneze. Nu reiau "dezastrele" care ne-ar paşte dacă ar pleca el, că îmi vine să vomit.

Însă bate monedă pe "finanţare". În continuare, îl interesează banii pe care România trebuie să îi ia din străinătate.

De ce?

După câteva zeci de miliarde luate de peste tot, noi suntem tot în groapă, aşa că pot să presupun că nu pentru noi ia băsescul bani de afară.

Apoi îi ridică niscaiva osanale bocului.

Nu mai plânge. Şi-o fi pierdut talentul, sau bocul nu e atât de important încât să merite o lacrimă prezidenţială?

Două formulări îmi atrag atenţia: "bocul a fost devotat" şi "bocul a slujit". De fapt, băsescul îşi mângâie animăluţul de companie după ce l-a castrat.

Nominalizarea e cea care rula pe scroll-urile televiziunilor de ore bune: Ungureanu, şeful SIE.

În acest fel intrăm în "compania selectă" a unor ţări precum Egipt, Libia, Siria...

Discursul primului ministru desemnat aruncă aşchii.

Tern, formal, excesiv de studiat. Inclusiv postura corporală şi pauzele "de efect" mă fac să cred că a repetat cel puţin câteva ore.

06.02.2012 va rămâne în istorie ca ziua în care după 22 de ani de la moartea unor oameni, un personaj sinistru zice iar: 

ÎN ROMÂNIA, FACĂ-SE VOIA MEA!