Mă uitam adineauri la declaraţia primului ministru al României, care argumenta măsurile de austeritate pe care le ia guvernul.
Argumentaţia era logică, realizabilă, chiar coerentă.
Cu o condiţie: să pornească de la o premisă adevărată.
Toată această elucubraţie în care s-a lansat "premierul" Boc ar fi avut calităţile enumerate mai sus dacă ar fi plecat de la premisa unui guvern care să îşi mai amintească din când în când că are şi un popor şi de la ideea că "solidaritatea" este pentru toţi.
Numai că ideea de la care pornesc aceste "restructurări" este, în realitate, cea a unui guvern căruia nu îi pasă nici cât negru sub unghie de omul de pe stradă şi a unei solidarităţi a celor care vor muri de foame "supravegheaţi" de cei care se îmbuibă.
În realitate, toate aceste măsuri sunt făcute pentru ca găştile aflate la butoanele puterii să poată obţine... O NOUĂ TRANŞĂ DE LA FMI. Pe care să o palmeze aşa cum au făcut şi cu tranşele anterioare.
L-am mai văzut şi pe ministrul transporturilor spunând că "nici un partid nu e sinucigaş să recunoască că e nasol în an electoral".
Adică, în traducere, băieţii ăştia ştiau de cel puţin 2 ani de nenorocirile astea, dar fiind ani electorali, au pus batista pe ţambal şi au facut "mucles", promiţând orice "că oricum nu o să facem nimic".
Un prieten mă întreba dacă eu cred că ar fi fost mai bine cu "ăilalţi".
Nu ştiu.
Şi nu o să ştiu niciodată.
Şi asta pentru că, acum jumătate de an, mi s-a luat această şansă, acest drept, prin cel mai mare furt de la venirea comunismului încoace.
Cum ar fi fost cu "ăilalţi"?
Habar n-am!
Însă acum e rău.