Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

marți, 7 mai 2013

Am pierdut calea

A trecut Paștele...
S-a terminat postul, s-au ciocnit ouăle și s-au mâncat, s-a tăiat mielul și s-a mâncat, s-au copt cozonacii și s-au mâncat, s-a răcit vinul și s-a băut.
Pentru marea majoritate a oamenilor, cam la atât se reduce ”sfânta sărbătoare”.
Am cunoscut destui oameni care s-au ambiționat să țină postul, lăudându-se în fiecare zi cu asta și, tot în fiecare zi, plângându-se cât de greu este și cum așteaptă să se termine ca să poată înfuleca friptură, stufat, drob...
Cred că noi, preaprinși de problemele cotidiene, de goana nebună după bani, am uitat ce înseamnă, de fapt, o sărbătoare religioasă și perioada premergătoare acesteia.
Un proverb japonez spune că, dacă te uiți mereu spre vârful muntelui pe care-l urci, vei pierde frumusețile drumului.
Drumul este, de cele mai multe ori, mult mai important decât ținta.
Calea îți oferă, te îmbogățește mult mai mult decât ținta. Fiind atent la drumul pe care mergi, vei căpăta experiența necesară atingerii oricăror ținte. Atingerea țintei este o consecință firească a cunoașterii și a urmării neabătute a căii.
Postul Paștelui reprezintă calea.
Calea prin care, renunțând benevol și fără regrete la plăcerile lumești, îți acorzi timp pentru contemplare interioară, autocunoaștere și apropiere de Dumnezeul care sălășluiește în fiecare om.
Postul nu este obligatoriu (orice ar zice preoții). Urmarea căii este opțiunea personală a fiecăruia.
Atingerea țintelor materiale (halirea mielului și turnarea pe gât a vinului, de exemplu), se poate face în multe feluri.
Spiritualul, însă, nu poate fi atins decât urmând calea. Benevol, din convingere, fără regrete, fără a te gândi la țintă.
Un munte poate fi urcat pe poteci sau cu telefericul.
Însă doar una dintre opțiuni îți oferă ocazia să vezi muntele cu adevărat și experiența necesară escaladării altor munți.
Pentru noi contează prea mult ținta.
Vrem să ne îmbogățim, vrem să devenim faimoși, vrem să fim respectați, vrem să ne mântuim sufletul...
Repede și cu orice preț.
Nu contează cum.
Contează doar atingerea țintei.
Căci am pierdut calea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.