Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

marți, 17 februarie 2015

Insomnie

Nu pot sa dorm, gandindu-ma la tine,
La cat de mult in brate-as vrea sa-mi fii,
Si-mi curg in vene formele-ti feline
Si rasuflarile le-aud ca simfonii.

Te copiez in mii si mii de vise
Mereu la fel si unica mereu,
O muza a poemelor nescrise
Si roza cu petale curcubeu.

Mi-e dor sa-ti simt pe buze rasuflarea
Parjolitoare ca un foc divin
Si sa citesc in ochii tai chemarea
Pagana, de dantela si satin.

Sa iti simt parul mangaindu-mi pielea,
Intr-un vartej de simt si agonie,
Si in sarutul tau sa-mi sting durerea
De-a nu te tine-n brate-o vesnicie.

Si neputand sa dorm gandind la tine,
In noaptea calma si intunecata,
Te contopesc, suflet si trup, in mine,
Sa nu pot a te pierde niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.