Sub pasii mei fosnesc uscate frunze
Si stropi de ploaie-mi picura in par,
Simt ca ma sting cu numele-ti pe buze
Si imi e dor, iubito, imi e dor.
E toamna-n jurul meu, e frig si ceata,
Mi-e dor de vara din privirea ta,
Mi-e dor sa ma-ncalzesc la tine-n brate,
Mi-e dor sa ma iubesti, iubita mea.
Iar toamna asta rece si cetoasa
Imi spune iarasi ce stiam deja,
Ca pentru mine tu insemni "acasa",
Ca fara tine nu pot exista.
Si-atunci ingenunchez la sfinte-altare
Si rugaciune-nalt lui Dumnezeu,
Sa-ti fie viata numai flori si soare,
Iar eu te voi iubi mereu, mereu.
”Dacă m-ai lăsa, ți-aș strânge golul
RăspundețiȘtergereÎn palmă.
Cu cealaltă mână
Ți-aș cuprinde ochii
Și sufletul tot,
Până ai zâmbi.
N-aș mai deschide palma strânsă
Niciodată,
Ca să nu-și găsească din nou
Golul, urma pierdută
În tine.
Dacă m-ai lăsa,
Ți-aș mângâia buzele când tac.
Ți-aș dărui inima
De unde s-a topit
Când căutai ce încă nu este
Pe lume.
N-aș mai pleca din buzele tale,
Ca să nu-și mai piardă vreodată
Surâsul găsit lângă mine...
Dacă m-ai lăsa, ți-aș iubi rănile,
Până s-ar vindeca.
Aș merge mereu lângă tine,
Niciodată în urmă,
Niciodată înainte.
N-aș mai fugi niciodată,
Ca să nu se facă distanță
Între noi.
Dacă m-ai iubi,
Aș fi de unde nu sunt,
Aș da de unde nu am.
Te-aș strânge-n ochi și-n brațe
Dimineața
Și n-aș ști să-ți dau drumul
Până când vom crește,
Din pământ lumină..”
Scriam cu stropii toamnei, noi nu știam cuvinte,
RăspundețiȘtergereDin sevă de tăcere ne aprindeam sărut,
Se prelungeau senine cu ropot lin, fierbinte,
Doar mângâieri de ape făcând din picuri, scut.
Mă-nfioram a tine prinzând în inimi vraja
Iubirii noastre calde ce tremura sub ram,
Simțeam cărări de frunze purtând tăcute coaja
Acestei ultimi clipe în care ne-nveleam.
Tu tremurai a viscol pierdut în lumi de gheață,
Și te țineai de frâul caleștii cu ninsori,
Din cerul tău de vise cădeau scrisori de ceață,
Doar ca să-mi spui că astăzi vei ține-n palme nori.