Trei ore incredibile, trei ore de tensiune, trei ore de admiraţie.
Cam aşa aş putea să definesc sumar finala de ieri de la Roland Garros.
Chiar dacă a pierdut, Simona Halep a făcut un meci incredibil.
Am văzut în acea finală o Simona Halep extraordinară. E deja un clişeu să spunem că Simona Halep "ne-a făcut mândri că suntem români".
Nu sunt un "consumator" de tenis, aşa că nu îmi permit să-mi dau cu părerea despre "fineţurile" de natură tehnică.
Dar am fost impresionat de forţa incredibilă a Simonei.
Fata asta e o luptătoare. O luptătoare incredibilă.
Ştiu că poate părea exagerat, dar mi s-a părut că văd în fata asta de 22 de ani acel spirit al luptei şi onoarei cu care erau creditaţi cavalerii medievali, samuraii şi alţi luptători legendari.
După trei ore de "luptă", chiar dacă a fost învinsă, această micuţă româncă a învăţat o lume întreagă un nume: SIMONA.
Sunt sigur că lumea o să mai audă multe despre performanţele sale, însă această finală va rămâne întotdeauna "cartea de vizită" a Simonei Halep.
Mulţumesc, Simona Halep!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.