Între civism și dulapul cu scheleți

Am văzut că zilele astea a fost mare ”dezbatere” cu privire la... propunerea sau, mai degrabă, ideea Ministerului Finanțelor de a oferi anumite avantaje fiscale cetățenilor care comunică Fiscului date despre persoanele care dețin bunuri și valori care nu sunt justificate de veniturile legale declarate.

Am văzut, inclusiv la nivel de politicieni de vârf, o explozie de... delir, după părerea mea, cum că ”ne facem popor de turnători, ne întoarcem la securitate...”.

Mi se pare absolut dement.

Suntem atât de speriați de fantomele care ne-au bântuit zeci de ani, încât am ajuns să deformăm normalitatea.

Din punctul meu de vedere, o astfel de lege este perfect justificată. Am înțeles că astfel de legi există în mai multe țări la care noi ne uităm bălind.

Știu! 

”Dar de ce să informez eu? De ce plătesc impozite?”

Instituțiile abilitate trebuie, fără îndoială, să își facă datoria... Uneori (de multe ori) nu și-o fac...

Sunt mii de exemple unde nu e nevoie de o informare ”cetățenească”, unde opulența disproporționată față de veniturile legale este evidentă, iar instituțiile nu mișcă un deget.

Dar...

Dar noi? NOI ce facem?

Mie mi se pare că, de frica termenului ”turnător”, am ajuns să ne anihilăm orice fel de spirit civic.

Până la urmă, ”vecinul” care are vilă cu 20 de camere și Ferrari la poartă dar nu are nici un venit declarat și nu plătește impozit, comite o infracțiune. De ce aș fi ”turnător” dacă informez autoritățile despre comiterea unei (posibile) infracțiuni?

”Solidaritatea” asta a cetățenilor împotriva statului, normală și benefică într-o anumită doză, devine, pentru mine, dementă, atunci când se referă la protecția necondiționată și totală a unor posibili infractori.

Nimeni nu mai vorbește cu polițiștii, cu inspectorii fiscului, cu... orice autoritate, de frică să nu fie catalogat ca ”turnător”.

Nu mai contează dacă e vorba despre o crimă, despre un viol, despre un furt sau un ”tun” de milioane de euro.

Noi, toți, ”trebuie să nu fim turnători”.

Nu contează că un alt om a fost, evident, vătămat prin fapta respectivă, că a fost ucis, că o femeie a fost siluită, că un bătrân a rămas fără agoniseala de o viață...
Înjurăm cu sete ”statul” pentru că nu ne face șosele, școli, spitale, pentru că nu ne dă siguranță pe stradă...

Nu ne gândim însă că un cancioc din asfaltul șoselei, o cărămidă din spital sau din școală se află în... Ei bine, DA! În curtea ”vecinului” care are ”merțan” dar nu plătește impozit.

Pledez pentru înțelegerea diferenței dintre ticăloșia trădării și onoarea asumării calității de cetățean, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din aceasta.

Cel care își reclama vecinul că asculta Europa Liberă era turnător.

Un ins care sesizează faptul că vecinul său nu are nici un venit dar trăiește mai bine decât Bill Gates, mie mi se pare că își face datoria de cetățean. Până la urmă, foarte multe averi, în România, au fost făcute bazându-se pe această frică de stigmatul de ”turnător”.

Urăsc clișeul: ”Nu e treaba ta! E treaba noastră!”, atunci când vine vorba de infracțiuni.

Treaba noastră...

Cosa Nostra.