Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 13 decembrie 2010

Subversiv

Sunt om, şi m-am născut în vremea-n care
Pentru avort nu se dăduse voia,
Şi ştiu cum e să-nveţi la lumânare,
Şi ce gust are un salam cu soia.

Sunt om, şi am crescut vorbind în şoapte,
Şi pe la cozi am învăţat să-njur,
Şi-ncă mi-e frig când mă gândesc la lapte,
Şi, când spun bancuri, mai privesc în jur.

Sunt om, şi-am folosit săpun de casă,
Făcut de Buna mea pe pirostrii,
Şi pielea de la gât încă mi-e roasă,
De sfoara aspr-a cheii argintii.

Sunt om, şi-am învăţat ce-i omenia
De la părinţi, nu de pe Internet,
Şi nu suport minciuna şi prostia,
Şi libertatea la 2 litri - PET.

Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea
A celor mai viteji din neamul trac,
Un steag-balaur îmi e moştenirea
Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac.

Sunt om, şi până voi muşca ţărâna,
Un lucru vreau să-nvăţ pe-ai mei copii:
Ne-a dat o viaţă, Dumnezeu. Doar una.
Şi dreptul şi porunca de-a gândi.

13.12.2010. 12:59

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.