Renunţ de bunăvoie la tot ce-i material,
Nu-mi trebuie onoruri, nici avere,
Ma scutur de ţarâna şi zbor spre ideal,
Călit prin suferinţă şi durere.
Simt că în lumea asta nu îmi găsesc un rost,
Materia o văd cum se destramă,
Nu mai contează viaţa, iubirile ce-au fost...,
Azi nu mai am speranţe, azi nu-mi mai este teamă.
Îmi sfâşii învelişul de carne şi de os,
Îl lepăd, căci prea mult mi-a fost povară,
Mă-mbrac în chintesenţă de bun şi de frumos,
Lumină din lumină, mă nasc a doua oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.