Ți-am spus, iubita mea, că te iubesc,
Și că te voi iubi o veșnicie,
Ai râs și-ai spus că doar mă amăgesc,
Și c-o să-mi treacă..., cum îmi trece mie.
Ai clătinat din cap, nu m-ai crezut,
Iar pletele îți mângâiau obrazul,
Pe mine mă-neca un nod în gât,
Iar lacrimile potopeau zăplazul.
Ai încercat apoi să mă convingi
Că tot ce simt e numai o părere,
Eu îmi legasem inima în chingi,
Să nu se rupă-n două de durere.
O! Nu mai încerca să îmi explici
Ceea ce simt, ceea ce mă ucide,
Degeaba-mi spui că sunt ciulini aici
Unde eu știu că sunt Semiramide.
Eu te ascult tăcut și îți zâmbesc,
Zâmbesc și te ascult. Ce nebunie!
Îți spun, iubita mea, că te iubesc,
Și n-o să-mi treacă..., cum îmi trece mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.