Lăsați câinii în pace! Eutanasiați oamenii. (partea a doua)

”Ancheta” privind moartea copilului sfâșiat de câini a căpătat, din punctul meu de vedere, aspecte delirante.

Am văzut imagini surprinse de niște camere de supraveghere din parcul respectiv, imagini prezentate pe toate posturile de televiziune, cu comentariile că ”timp de două ore, bunica băiețelului nu apare în imagini”.

Apoi am fost surprins, astăzi, de opinia unei doamne respectabile care, indignată, o condamna pe respectiva bunică pentru faptul că ”nu a supravegheat copilul”.

Ideea doamnei, ca și mesajele ”printre rânduri” ale buletinelor de știri, mi se par aberante.

Supravegherea continuă și ”din imediata apropiere” mi se pare justificată doar în cazul în care plecăm de la premisa (reală dar total dementă), că suntem tolerați în orașele câinilor și că, oricând, o clipă de neatenție ne poate transforma pe noi sau pe cei dragi în victime ale haitelor.

Cu ”mânie proletară”, toată țărișoara s-a pornit a o condamna pe bunica copilului mort pentru că, probabil datorită vârstei și a unor eventuale afecțiuni medicale, nu a putut ”ține pasul” cu prichindeii și s-a așezat pe o bancă în timp ce aceștia se jucau.

Bunica trebuie, eventual, condamnată aspru pentru imprudența de a crede că, într-un parc dintr-o capitală europeană, nu e nevoie de trupe speciale pentru a-ți scoate copilul la plimbare. Este inadmisibil ca un om să poată crede că, într-o țară care se vrea civilizată, în secolul 21, un copil se poate juca liber într-un parc public, fără să fie păzit, eventual, de 2-3 ”mascați” cu mitraliere pe piept.

Toată lumea face așa!

Ce om fără creier se poate gândi că, într-o țară membră UE, poți să speri că nu vei fi sfâșiat de câini, ziua în amiaza mare, când ieși în parc?

E o prostie!

Părerea mea este că, indiferent dacă ”bunica” era sau nu lângă copii, indiferent dacă era atentă sau nu, indiferent dacă era beată, drogată sau dormea cu sforăituri, indiferent de... orice, CÂINII ĂIA NU AVEAU CE CĂUTA ACOLO.

Iar după ce răspundem la întrebarea: ”CE CAUTĂ CÂINII PE STRĂZI?”, putem să dăm cu pietre și într-o bătrână care și-a văzut nepotul sfâșiat și câini cu sângele lui pe bot.

Lăsați câinii în pace! Eutanasiați oamenii.

În toată zarva mai mult sau mai puțin logică, mai mult sau mai puțin sentimentală, stârnită de copilul omorât de câini și de perspectiva ca haitele semisălbatice dintre blocuri să fie decimate legal, am fost (și încă sunt) de partea celor care susțin dispariția (prin mijloace legale) a câinilor de pe stradă.

Poate unii mă vor considera ”ucigaș”. E treaba lor!

Eu vreau să-mi las copilul să se joace în parc fără ca vreo ființă să se uite la el gândind ”iată cina”.

Pe de altă parte, am văzut astăzi, în nici o jumătate de zi, cum o femeie este luată cu forța dintr-o stație de autobuz POPULATĂ, dusă într-un loc retras și violată, ziua în amiaza mare, fără ca cineva să intervină, iar o tantică cu mâncărimi la buricele deștelor îl împușcă pe unul după o ceartă în trafic.

Mai adaug la astea mulțimea de nefericiți care se isterizau de zor în fața camerelor de filmat în timp ce se vota legea de eutanasiere a maidanezilor și am tabloul complet a unei degenerări clare și profunde a rasei umane.

Pe de altă parte, câinii, chiar și cei comunitari, evoluează, la ei funcționând selecția naturală, proces care, la specia umană, a încetat demult.

Și mă gândesc (puțin masochistic, recunosc, deoarece teoria mă implică și pe mine), de ce dracului nu facem noi cum e normal în natură, adică să lăsăm specia mai puternică să supraviețuiască, iar cei slabi să fie ”cotlet” pentru cei puternici.

Din ce am văzut în ultimele zile cu specia umană..., nu mai durează mult și ne lipim etichete cu prețul și data expirării.

Sau învățăm limba celor puternici...

HAM!