Goodbye, SUA, mon amour

 Vestea a căzut precum meteoritul care a dus la dispariția dinozaurilor: SUA ÎȘI RETRAGE TRUPELE DIN ROMÂNIA.

DOAR din România, pentru că, se pare, militarii americani staționați în alte țări est-europene (Polonia, de exemplu), rămân pe poziții.

Ce înseamnă asta?

Simplu: administrația de la Casa Albă nu mai vrea să gireze, în România, un regim ale cărui direcții de acțiune nu coincid cu politica de peste ocean și care se află sub ”suzeranitatea” unui stat terț, adică Franța.

Așa cum a declarat Trump chiar din primele zile de mandat, SUA nu mai sunt dispuse să fie furnizor de securitate gratuită pentru o Europă ajunsă, din cauza politicilor inepte, în pragul colapsului.

Mesajul venit de la Casa Albă e clar: dacă vreți să vă apărăm, plătiți cu bani sau cu supunere.

Și nu e doar pentru România. România este doar „a bate șaua” ca să priceapă „iepele” occidentale că „educația de gen” și paradele „pride” au fost șterse din lista de „must”-uri pentru care se furniza securitate de către SUA.

Oricâte explicații savante ar încerca să dea oficialii sau analiștii, această retragere a trupelor americane vulnerabilizează România în mod dramatic, atât în fața Rusiei, care oricum „băga bățul prin gard” și până acum; dar și în fața unor așaziși parteneri, cum ar fi Ucraina.

Este ilogic să credem că Zelenski va mai avea veun interes să se arate prietenos unora care, rămași fără sprijinul SUA și supuși total Franței, sunt, practic, obligați să îi dea orice ar cere.

Și în egală măsură este ilogic să credem că Rusia nu va profita din plin.

Iar „cardeala” cu „pe noi ne apără, în principal, Armata Română” e la fel de încurajatoare și eficientă ca un cuțit de cauciuc într-o bătălie de tancuri.

Una peste alta, din cauza unor habarniști cu aere de mari oameni politici, reformatori, modernizatori și ce Doamne-iartă-mă s-or mai crede ei, suntem iarăși (a câta oară, Doamne?) singuri în fața uraganelor istoriei.

P.S.

Începând de astăzi, hai să cronometrăm cât durează până când „stagiul militar voluntar” devine „armată obligatorie”.

Aștept pronosticuri.

Scufița roșie

După spintecarea lupului și salvarea neverosimilă a Scufiței și a bunicii, vânătorul a fost arestat și condamnat pentru „uciderea fără drept a animalelor” și „cruzime împotriva animalelor”. Și, cum nici nu avea autorizație pentru vânat lupi, a mai luat ceva și pentru braconaj cinegetic.

Odată ajuns în pușcărie, a fost cazat într-o celulă cu alți 7 deținuți, condamnați 3 pentru tâlhărie, 3 pentru furturi și unul pentru tentativă de omor.

Când auziră ăștia că vânătorul e la pușcărie pentru că a omorât un lup..., ei bine, se spune că vânătorul nu a devenit vânat ci... vânătoare.

Scufița a luat de la mă-sa o bătaie zdravănă ca să țină minte să nu mai vorbească cu lupi prin pădure, după care a sunat la 112 și și-a reclamat mama pentru „rele tratamente aplicate minorului” și „violență în familie”.

Mama grijulie fiind decăzută din drepturile părintești, Scufița a fost crescută de bunicuță, singura rudă în viață de care pomenește povestea.

Însă prăpastia dintre generații și-a spus cuvântul...

Bunicuța nu putea să înțeleagă de ce Scufița, dacă avea deja o scufiță făcută de mă-sa, mai avea nevoie și de altele, făcute de una, Balenciaga, de unul, Lagerfeld, și de alții cu nume ciudate.

Oricum, pensia ei, din care guvernul nu luase 10% CAS că nu depășea 3000 de lei, abia le ajungea să plătească curentul electric proaspăt liberalizat și să mănânce crenvurști cu eticheta necurată. Cu lemnele se descurcau, că doar aveau căsuța în pădure, iar pădurarul era un vechi ibovnic al bunicuței, din tinerețea ei tumultuoasă, și o mai... vizita din când în când.

În orice caz, Scufița a ajuns la concluzia că babornița nu era deloc „cool” când o obliga să se ducă la școală și să vină acasă maxim la ora 22.00, ca pe timpul ei. În plus, nici bani nu îi dădea destui.

De ce dracu` să învețe ca proasta și să ajungă vânzătoare la non-stop, când pe OnlyFans putea să facă lejer câteva mii de euro lunar?!

Neimpozabil, că ANAF-ul e cu ochii pe ăia de fac murături și dulceață pentru iarnă.

Așa că, într-o zi, a plecat de acasă cu unul pe care îl cunoscuse pe internet și care îi zisese că are BMW și vilă și poate să o ducă în occident să facă bani.

Cum? Nu i-a zis, dar se subânțelege că occidentalii abia așteaptă Scufițe ca să le dea bani.

În occident a ajuns, dar nu cu BMW-ul, ci într-un microbuz plin de scufițe de diverse culori și vârste, fiind cazate la o casă de 5 stele de la periferia unui oraș.

5 stele pentru că atâtea se vedeau noaptea, când era senin, prin gaura din acoperiș.

Și a făcut bani de la occidentali care voiau să o vadă fără scufiță până când poliția a destructurat „Rețeaua Scufițelor” și a putut să revină la căsuța din pădure.

Doar că, acum, toți știau povestea ei de după poveste, și nici măcar lupii nu mai încercau să intre în vorbă cu ea.

Așa că a continuat să trăiască în casa bunicii, sperând să întâlnească la un moment dat un papagal care să o creadă frumoasa din pădurea adormită.

Dar... asta e altă poveste...