Viaţa asta-i bun pierdut
De n-ai mâncat și n-ai băut!
Și-acum se ia un neam călău
De vinul și de porcul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o țuică tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna beat să mori
Ori abstinent sfrijit.
Cei ce nu dau și ei un rând,
De-ar bea butoiul pân’ la fund,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare boschetar
Zgârcitul, azi şi orişicând,
Nu-i prieten de pahar!
Iar a nu bea şi pruncii ştiu!
Morții nu beau! Dar cine-i viu
Să beie! Bunii beau și cad!
Deci hai să bem cât râu-n vad,
Să fie un chiolhan și-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge zaibărul pârău,
Nebiruit e braţul tău
Cu micii și ceafă la grătar
Cu un mujdei, sau cu muștar,
Și râzi că unii se-ngrozesc
Când urcă pe cântar.
Ei sunt vegani! Halesc urzici!
Nu ei, ci de-ar veni aici,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor șorici
Căci ei au porcul lor!
Şi-acum, bărbaţi, hai la băut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cine bea numai un țoi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine bea lapte bătut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Să bem din zori până-n apus
Și iar în zori! Eu cred în voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Molanu-i lângă noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.