Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

joi, 17 noiembrie 2011

La judecata istoriei

Unde-a dispărut plămada ce râdea în faţa morţii,
De-a ajuns scursura ţării să ne-nvârtă roata sorţii?
Când ne-am pus zălog trecutul şi coloana vertebrală
La schimb cu arginţii Iudei la zarafii din afară?

Cum să explicăm noi versul: "munţii noştri aur poartă",
Când am dat Alburnus Maior la o altă " 'Naltă Poartă"?
Ce vom spune despre zisa "codru-i frate cu românul"
Când, din mii de mii de arbori, azi nu mai avem nici unul?

Cum de apele de munte şi izvoarele termale,
Au ajuns proprietatea orişicărei haimanale?
Cine şi pe ce contracte, oare dete semnătură
De plătim tribut la alţii pâinea noastră de la gură?
...........................................................................


Ne-or privi în ochi copiii, cei de azi, cei ce-or să vină,
Şi ne-or cere socoteală pentru marea noastră vină.
Şi o singură-ntrebare ne va măsura ocara:
"De ce nu ai luptat, tată, ca să-mi aperi mie ţara?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.