Pentru că e una dintre puţinele metode prin care putem să ne spunem părerile fără ca STATUL să ne poată opri.
Accesul la presa scrisă şi audio-vizuală este dificil şi de multe ori prea costisitor pentru omul de rând. Manifestaţiile publice necesită autorizări, sunt controlate (mai mult sau mai puţin, eu cred că mai mult) prin prezenţa forţelor de ordine şi a "băieţilor" care se ocupa cu dirijarea maselor din interior. Nu mă înţelegeţi greşit. Şi ăştia fac parte tot din "structuri".
Aşa că spaţiul virtual rămâne, cel puţin deocamdată, un fel de "zonă demilitarizată", urmărită cu atenţie, bineânţeles, de autorităţi, dar încă nevasalizată şi îndrăznesc să spun, cel puţin în următoarea perioadă, nevasalizabilă în totalitate.
Cei care ne conduc astăzi pot închide televiziuni, pot desfiinţa ziare, pot suprima, la o adică, oamenii indezirabili, dar atâta timp cât va mai exista în ţara asta un singur om care să gândească liber şi un singur computer conectat la "net", nimeni nu va putea opri LIBERTATEA DE EXPRIMARE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.